Consideraţii teoretice
• Psihologia scolara este mai mult decat o profesiune auxiliara a scolii.
Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, consilierul psihopedagog este considerat un
specialist care se ocupa de niste “copii problema”.
• Pentru ca el sa poata desfasura o activitate eficienta in tot cuprinsul ariei sale de competenta, este nevoie si de o schimbare de viziune.
Psihologia scolara trebuie sa se infiltreze din interior, adica prin intermediul specialistilor organizatiei respective (Buda, 1986).
• Cum poate deveni serviciul de consiliere psihopedagogica o parte integranta a scolii? Cum poate consilierul psihopedagog sa desfasoare o activitate eficienta in cadrul scolii?
Primul pas este acceptarea consilierii si consilierului psihopedagog de catre corpul
profesoral, de catre managerul unitatii de invatamant si de catre elevi, iar pentru
aceasta este nevoie de diversificarea formelor de colaborare si de consiliere.
Apoi, este importanta ridicarea nivelului de cultura psihologica, formarea unei
reprezentari sanatoase asupra rolului consilierului psihopedagog, conform careia acesta
devine un partener al profesorului, al managerului unitatii de invatamant in vederea realizarii obiectivelor scolii prin metode psihologice.
Aspecte introductive
A. Neculau (1995), in prefata cartii “Psihologia campului social” subliniaza faptul ca s-a scris mult despre explozia cercetarilor din domeniul reprezentarilor sociale. Astfel, preocupari importante de cercetare a reprezentarilor sociale s-au desfasurat in cadrul laboratorului de psihologie sociala, de la “Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales”, Paris, condus de reprezentanti precum: W.Doise, G. Mugny, F. Lorenzi-Cioldi, A. Clemence sau de grupul de la Aix-en- Provence, de seama fiind urmatorii:J.C. Abric, C. Flament, P. Moliner. In continuare, A. Neculau face referire si la nume precum: A. Palmonari (Bologna), J. A. Perez (Valencia), S. Papastomon (Atena), A. I. Dontov (Moscova). Din varietatea directiilor de cercetare intreprinse de catre acestia amintim: “reprezentarile sociale ale nebuniei”, “imaginea omului alb in tarile africane”, “profesiunea de psiholog si reprezentarea ei sociala”, “reprezentarea drepturilor omului la tineri”, “reprezentarea sociala a mediului educativ”, etc. Tematica acestor studii au contribuit la formarea unui ansamblu de perspective pentru demararea cercetarii noastre privitoare la “Reprezentarea profesiunii consilierului psihopedagog in organizatia scolara”. Suntem de parere ca o asemenea cercetare ar putea sa trezeasca interesul atat al specialistilor consilieri psihopedagogi) cat si al tuturor actorilor educationali din cadrul scolii si din afara acesteia, in sprijinul carora sunt puse serviciile de consiliere (elevi, parinti, profesori, reprezentanti ai comunitatii locale).
Lucrarea noastra - "Reprezentarea profesiunii consilierului psihopedagog in organizatia scolara” isi propune sa surprinda modul in care este vazut consilierul psihopedagog de catre beneficiarii serviciilor oferite in cabinetele de asistenta psihopedagogica (cadre didactice, elevi si parinti). De la bun inceput facem precizarea ca actuala cercetare are ca scop verificarea modului in care reprezentarile sociale dirijeaza si regleaza comportamentele individuale si colective ale actorilor educationali, tinand cont ca prin reprezentarea sociala se acorda o mai mare importanta realitatii (subiective), construita de individ, decat realitatii obiective.
Problema consilierii şcolare este una considerată de importanţă majoră în ţările dezvoltate, preocupate de dezvoltarea tinerei generaţii. În această etapă istorică, în care rolul şcolii este contestat – consilierea educaţională pare a fi răspunsul pentru multe dileme. Unii experţi consideră că soluţia crizei şcolii ar sta într-o abordare proactivă a posibilelor probleme cu care actualii elevi, viitorii absolvenţi, se pot confrunta peste câţiva ani. Sociologi, antropologi, istorici, analişti economici, asistenţi sociali – sunt chemati sa facă echipă cu specialiştii în consiliere şcolara. Elevul va fi beneficiarul unor programe echilibrate, de prevenire şi de intervenţie a consilierilor şcolari.
Daca lumea devine din ce in ce mai complexa, dar si mai problematica si contradictorie, educatia – consideram noi – este chemata sa raspunda tot mai adecvat acestor tranformari, mai mult, sa le anticipeze si sa pregateasca subiectii educationali pentru asimilarea lor in mod activ si creator.
Majoritatea lucrarilor si-au concentrat atentia asupra studiului reprezentarilor pe care si le formeaza profesorii despre principalele obiecte in mediul educativ.
Nu exista insa la ora actuala un studiu care sa arate cum apare consilierul psihopedagog in mintea celorlalti actori educationali, aceasta considerand noi ca ar fi nota de unicitate si punctul forte al lucrarii noastre. Consideram reprezentativa pentru studiul de fata conceptia lui E. Durkheim, conform careia, “reprezentarea sociala este un indicator fidel al relatiilor interumane existente in cadrul unor grupuri”.
Obiectivele cercetării
Interesul pentru o astfel de cercetare are la baza faptul ca profesiunea consilierului psihopedagog apartine unei ramuri a psihologiei careia inca nu i s-a acordat atentia cuvenita.
Importanta pe care o dobandeste consilierul psihopedagog este determinata in acelasi timp de rolul sau fundamental in consilierea beneficiarilor principali (elevi, cadre didactice, parinti, etc.), cat si de rolul pe care il joaca in relatia cu ceilalti consilieri (si consilieri formatori).
Asa cum surprind observatiile empirice din domeniul consilierii psihopedagogice, observatii centrate asupra raportului consilier-beneficiar, perspectivele celor doua parti ce interactioneaza sunt adesea divergente si se focalizeaza asupra unor tipuri de probleme diferite. Practica consilierii psihopedagogice poate fi considerata ca locul de intalnire intre doua domenii de cunostinte: cel al consilierului psihopedagog, legitimat in a se pronunta asupra continutului si specificului propriei profesiuni si cel al beneficiarilor (actorii educationali) care traiesc experienta practicilor din scoli, practici care pot sa nu urmeze ritmurile si prescrierile statutului si normelor deontologice ale profesiunii consilierului psihopedagog.
Obiectivul major al cercetarii noastre este de a sensibiliza actorii educationali din scolile romanesti asupra modului de abordare, cunoastere si sprijinire a consilierului psihopedagog si, astfel, de a reduce reprezentarile negative legate de profesiunea consilierului psihopedagog.
Obiectivele operationale pe care le-am trasat atunci cand am demarat studiul sunt urmatoarele:
• surprinderea reprezentarilor existente in randul actorilor educationali despre profesiunea consilierului psihopedagog;
• avansarea altor ipoteze de studiu in functie de continutul reprezentarior sociale ale profesiunii consilierului psihopedagog care este reflectat prin prezentul studiu.
Se preconizeaza ca reprezentarile sociale influenteaza in mod semnificativ atitudinile actorilor educationali fata de activitatea consilierului psihopedagog.
Stabilirea variabilelor
variabile independente:
a) statutul subiectilor
b) unitatea de invatamant
c) vechimea in functie
d) perceptia suportului social
e) stima de sine
variabila dependenta:
a) continutul reprezentarilor: i) motive de satisfactie/multumire pe care le are
consilierul psihopedagog
ii) motive de insatisfactie/nemultumire pe care le are
consilierul psihopedagog
iii) directiile de dezvoltare ale profesiei consilierului
psihopedagog
iv) amenintari/riscuri ale profesiei consilierului
psihopedagog
v) asocieri verbale pentru sintagma „consilier
psihopedagog ”
Stabilirea şi formularea ipotezelor
I.1 Presupunem ca exista diferente in reprezentarea profesiunii de consilier psihopedagog in functie de statutul actorilor din campul scolar, de tipul unitatii de invatamant in care se desfasoara activitatea si de vechimea in munca/activitate a cadrelor didactice.
I.1.1. Ne asteptam ca, in functie de statutul subiectilor care beneficiaza de serviciile de consiliere psihopedagogica, in continutul reprezentarilor sociale despre profesiunea consilierului psihopedagog sa predomine reprezentarea activitatii in sine ca motiv de satisfactie pe care il poate avea consilierul psihopedagog in practicarea profesiei sale.
I.1. 2. Presupunem ca subiectii de la unitatile de invatamant de prestigiu vor tinde sa aprecieze salariul mic ca motiv de insatisfactie pe care il poate avea consilierul psihopedagog spre deosebire de subiectii de la unitatile de invatamant cu standarde moderate sau joase.
I.1. 3. Estimam ca diferenta in ce priveste reprezentarea profesiunii de consilier dintre profesorii care au o vechime mai mare de 20 de ani la catedra si profesorii cu vechimea cuprinsa intre 6 luni – 4 ani consta in faptul ca absenta sprijinului din partea cadrelor didactice este apreciata ca motiv de insatisfactie al consilierului psihopedagog.
I.2. Ne asteptam sa existe diferente in reprezentarea profesiunii de consilier psihopedagog in functie de stima de sine si perceptia suportului social a subiectilor
I.2.1. Avansam ipoteza potrivit careia intre continutul reprezentarilor subiectilor cu un nivel inalt al stimei de sine si continutul reprezentarilor celor cu un nivel scazut al stimei de sine sa se inregistreze diferente in ce priveste asocierea notiunii de psiholog sintagmei “consilier psihopedagog”.
I. 2.2. Presupunem ca exista diferente intre continutul reprezentarilor subiectilor care au o perceptie a suportului social pozitiva si cei care au o perceptie a suportului social negativa, in ce priveste aocierea notiunii de ascultare sintagmei inductoare “consilier psihopedagog”.
Alegerea metodelor
Chestionarul de reprezentări sociale
Metoda asociatiei libere
Analiza S.W.O.T.
Esantionul
Odata stabilita natura si specificitatea obiectului cercetarii, am ales sa folosim un esantion format din 160 de subiecti din 5 unitati de invatamant, esantion compus din principalele categorii de actori educationali care activeaza la nivelul unei organizatii scolare.
Mai exact, subiectii chestionati au fost impartiti in urmatoarele subesantioane:
a) Subesantionul directorilor unitatilor de invatamant;
b) Subesantionul consilierilor psihopedagogi;
c) Subesantionul cadrelor didactice;
d) Subesantionul elevilor.
Pentru fiecare dintre cele cinci unitati scolare am stabilit un numar fix de subiecti aferenti celor patru categorii de statute, dupa cum urmeaza:
- 1 director scoala
- 1 consilier psihopedagog
- 10 cadre didactice
- 20 elevi
Instrumente
a) Chestionarul de reprezentare a profesiunii consilierului psihopedagog
b) Scala Perceptiei Suportului Social
c) Scala Stimei de Sine
Rezultate
Moscovici (1961) atentiona ca atunci cand vorbim despre reprezentari sociale, vorbim intotdeauna despre reprezentari „produse si generate colectiv”. Am privit actorii educationali (elevi, cadre didactice, consilieri psihopedagogi, directori) ca alcatuind un grup social, ei actionand intr-un univers social deja structurat: organizatia scolara. De aceea am considerat situatia lor ca fiind una ce permitea aparitia unor reprezentari sociale.
Considerand ca obiect al reprezentarii „profesiunea consilierului psihopedagog” ne-a interesat in principal reprezentarea unor aspecte legate de satisfactiile si insatisfactiile profesionale pe care consilierul psihopedagog le poate avea in practicarea profesiei sale, si a principalelor directii de dezvoltare a profesiunii consilierului psihopedagog, dar si reprezentarea riscurilor si amenintarilor intrevazute in viitorul apropiat pentru aceasta profesiune.
Motivele de multumire/satisfactie pe care le poate avea consilierul psihopedagog in practicarea profesiei sale, asa cum si-au reprezentat subiectii nostri, sunt legate de finalitatea activitatii desfasurate. Altfel spus, manati de dorinta de a ajuta, de placerea de a lucra cu copiii in contextul dat (consiliere psihopedagogica) consilierii psihopedagogi ar fi satisfacuti atunci cand elevii ii solicita in numar mare sprijinul si cand pleaca multumiti ca urmare a rezolvarii problemelor cu care venisera (placerea de a lucra cu copiii – 71%, oferirea ajutorului – 63%, numarul cazurilor rezolvate – multumirea clientilor – 58%, activitatea in sine – 46 %, numarul mare de solicitari dinpartea elevilor – 31 %).
Ceea ce ii nemultumeste pe consilieri in practicarea profesiei lor este salariul mic in raport cu specificul activitatii: frecvent este pus in situatia de a face fata unor cazuri care ies din sfera competentelor sale; pe umerii sai apasa numarul mare al cazurilor de delincventa juvenila in absenta sprijinului din partea cadrelor didactice care adesea lasa prejudecatile sa le domine (salariul mic – 58 %, numarul mare al cazurilor de delincventa juvenila – 49 %, prejudecatile – 40 %, absenta sprijinului din partea cadrelor didactice – 34 %, cazuri care depasesc competenta consilierului – 34 %).
Interesante ni s-au parut directiile de dezvoltare ale profesiunii consilierului psihopedagog pe care subiectii le intrevad in viitorul apropiat. Astfel, pe de o parte, extinderea activitatilor de consiliere la nivelul tuturor scolilor din tara (40%), infiintarea unor noi spatii special destinate activitatii de consiliere in scolile in care exista deja consilieri (41%) si dotarea cabinetelor (48%), iar pe de alta parte necesitatea cresterii numarului de consilieri (47%) in perspectiva diversificarii ariilor problemelor de rezolvat (43%) sunt elementele centrale ale reprezentarior directiilor de dezvoltare ale profesiunii consilierului psihopedagog.
Numai ca aceste directii de dezvoltare isi asteapta randul pana ce amenintarile/riscurile ce pasc profesiunea consilierului psihopedagog sunt cel putin ameliorate daca nu inlaturate. Care sunt aceste riscuri care tin pe loc procesul dezvoltarii profesiunii consilierului psihopedagog hranindu-i acestuia sentimentul de nemultumire? In reprezentarea subiectilor beneficiarii sunt principalii adversari prin atitudinea pe care o au fata de profesiunea consilierului: daca nu sunt indiferenti, atunci sunt neincrezatori ( indiferenta beneficiarilor – 55%, absenta increderii din partea beneficiarilor – 53 %). Apoi, inmultirea cazurilor de violenta in scoli (49 %) este alt risc care bate la usa. Stresul (50 %) si dezamagirea consilierilor (43%) sunt amenintari in urma carora este de asteptat o pierdere a profesionistilor (asa cum isi reprezinta unii dintre subiecti, insa in procent mai mic).
Am prezentat frecventa elementelor centrale ale reprezentarilor sociale surprinse prin inventarul swot intr-o relatie de congruenta tocmai pentru ca am gasit o asociere intre elementele continutului reprezentarii, care pare sa creeze un tablou de ansamblu al problematicii vizate.
Pentru a completa aparatul metodologic am recurs si la metoda asociatiilor libere, folosind sintagma inductoare „consilier psihopedagog”. Distributia frecventei elementelor centrale ale reprezentarii sociale a consilierului psihopedagog este menita parca sa creioneze profilul psihologic al acestuia. Concret, consilierului psihopedagog ii sunt asociate urmatoarele notiuni: indrumator (53%), intelegere (41%), sfatuitor (40%), ascultare (38 %) si psiholog (35%).
Aceasta prima cercetare a permis decelarea unui ansamblu de rezultate si de informatii privind continutul reprezentarilor sociale ale profesiunii consilierului psihopedagog in organizatia scolara si degajarea mai multor directii de investigare.
Continutul reprezentarilor sociale ale profesiunii consilierului psihopedagog in organizatia scolara apare ca un ansamblu constituit din elemente diferite ca natura si functie, articulate in jurul dimensiunilor normativa si functionala.
Unele dintre elementele continutului reprezentarilor intervin in formularea de judecati si de luari de pozitie fata de obiectul reprezentarii (profesiunea consilierului psihopedagog): acestea sunt elementele normative. Altele sunt asociate si intervin in determinarea practicilor legate de obiect. Acestea sunt elementele functionale.
Aceste elemente diferite fac parte din nucleul central, dar rolul si ponderea lor, importanta lor relativa poate varia de la un grup social la altul, sau chiar in cazul aceluiasi grup, de la o situatie la alta. Ele sunt activate in mod diferit in functie de tipul de relatie pe care grupul respectiv o intretine cu obiectul reprezentarii. Anumite elemente ale nucleului vor fi valorizate in mod privilegiat. Ele constituie ceea ce numim elementele principale, altele fiind lasate de o parte: acestea fiind elementele subalterne, cum le numeste Abric (1998). Abric subliniaza ca statutul de „principal” sau „subaltern” al elementelor centrale este provizoriu si contingent. Prin aceasta intelegem ca reprezentarea obiectului nu se modifica de la o situatie la alta, nucleul central fiind stabil in structura sa. Cea care este susceptibila de a varia este importanta acordata elementelor care il constituie, in functie de finalitatea situatiei si de relatia intretinuta de grup in momentul respectiv cu obiectul reprezentarii.
In acest sens, am testat ipotezele avansate de noi la inceputul cercetarii.
Mai intai am pornit de la premisa ca in baza pozitiei pe care o au indivizii se zamislesc si asteptarile acestora. Astfel, am avansat ideea ca cei care vor acorda o mai mare importanta activitatii in sine ca motiv de satisfactie pe care il poate avea consilierul in practicarea profesiei sale va fi chiar el insusi, spre deosebire de directori, cadre didactice si elevi, idee care s-a si verificat de altfel. Apoi, am considerat ca subiectii care apartin scolilor de prestigiu provin din medii sociale mai instarite in comparatie cu cei care apartin scolilor de la periferie, fapt care ar determina variatii in continutul reprezentarilor, in general, si in importanta acordata salariului mic ca motiv de insatisfactie pe care il poate avea consilierul psihopedagog in practicarea profesiei sale, in special.
Mai departe, variatiile evidentiate de datele cercetarii in ceea ce priveste aprecierea absentei sprijinului din partea cadrelor didactice ca motiv de insatisfactie pe care il poate avea consilierul psihopedagog s-au inregistrat intre subiectii care sunt debutanti sau in primii patru ani de activitate in invatamant si cei care au o vechime mai mare de 4 ani. Apreciem ca subiectii cu o vechime mai mica sunt mai deschisi cooperarii si colaborarii si ca resimt ei insisi absenta sprijinului din partea colegilor si de aici importanta acordata acestui motiv de insatisfactie, spre deosebire de cei care au o vechime semnificativa. Acestia din urma au crezamantul ca experienta lor este incontestabila si de aici necooperarea cu consilierii psihopedagogi si acordarea unei importante mai neinsemnate acestui motiv de nemultumire.
In fine, ne-am asteptat sa existe variatii intre intensitatea aprecierilor subiectilor care percep suportul social primit din partea celor apropiati ca fiind semnificativ si intre intensitatea aprecierilor subiectilor care percep suportul social primit ca fiind nesatisfacator, in ceea ce priveste asocierea notiunii de ascultare sintagmei consilier psihopedagog. Datele cercetarii au relevat aceasta semnificativa diferenta, fapt care ne determina sa consideram ca reprezentarile sociale poarta adesea amprenta subiectiva a propriilor experiente de viata si ca masura in care percepem ca am fost sprijiniti de semenii nostri coreleaza semnificativ cu importanta acordata unora dintre elementele reprezetarii, punctual, cu asocierea cuvantului ascultare sintagmei inductoare.
In aceeasi ordine de idei am inscris si supozitia legata de faptul ca intensitatea cu care subiectii cu un inalt nivel al stimei de sine asociaza notiunea de psiholog sintagmei consilier psihopedagog difera semnificativ de intensitatea asocierilor celor care au un nivel scazut al stimei de sine. Spatele acestor ultime doua ipoteze a fost asigurat de teoria atribuirii a lui Heider care sustine ca indivizii pot actiona intr-un anume fel datorita caracteristicilor interioare (atribuire dispozitionala) sau in functie de situatia de moment (atribuire situationala). Astfel, importanta relativa atribuita unora dintre elementele continutului reprezentarilor sociale ale profesiunii consilierului psihopedagog este functie fie de stima de sine a subiectului in momentul cercetarii, fie de perceptia suportului social, asa cum si rezultatele au aratat. Intrebarea pe care ne-am pus-o atunci cand am facut aceste presupuneri a fost legata de faptul ca o persoana poate sa aiba o reprezentare critica a activitatii consilierului psihopedagog pentru ca, intr-adevar, ar putea fi de slaba calitate sau pentru ca trasaturile persoanei investigate confera nota de subiectivitate continuturilor reprezentarilor.
In loc de concluzii
Aceasta ultima parte ne-am gandit sa o dedicam trasarii limitelor si perspectivelor de viitor ale cercetarii.
Astfel, intre limitele principale pe care noi insine le resimtim se inscriu:
a) neatingerea tuturor aspectelor legate de profesiunea consilierului psihopedagog, in sensul ca ar fi fost interesant de surprins continutul reprezentarilor sociale si a responsabilitatilor, rolurilor, competentelor, profilului psihologic ale consilierului psihopedagog.
b) absenta corelatiilor intre continutul reprezentarilor subiectilor de sex feminin si ale subiectilor de sex masculin, intre ale elevilor de gimnaziu si ale celor de liceu.
c) absenta corelatiilor intre continutul reprezentarilor cadrelor didactice specializate intr-un profil real si ale celor specializate pe un profil umanist.
d) numarul mic (N=5) al subiectilor cuprinsi in subesantionul format din directorii unitatilor de invatamant si in cel format din consilieri psihopedagogi.
In viitor cercetarea se poate extinde prin inglobarea tuturor aspectelor limita si in plus, ar putea cuprinde esantioane din mediul rural a carui populatie este mai defavorizata decat cea din mediul urban, atat din punct de vedere al prezentei consilierilor psihopedagogi in scoli cat si din punct de vedere al calitatii serviciilor oferite de cei existenti in momentul de fata. Pe langa aceste aspecte s-ar putea insera subiecti din toate regiunile tarii, astfel incat rezultatele cercetarii sa poata fi extrapolate la nivel national.
.jpg)
.jpg)
Postări
